vineri, 28 februarie 2014

Caii verzi în literatură (2)


Dacă ar fi trăit, Marin Sorescu ar fi aniversat în aceste zile 78 de ani. Să ne amintim de marele poet şi dramaturg, fost ministru al culturii şi să-l invocăm prin acest text apărut în volumul „Unde fugim de acasă”, versiune postată de situl rasfoiesc.com :



 CAI VERZI ŞL ÎNTÂMPLĂRI BREZE


Zilei acesteia faceţi-i un nod, să n-o uitaţi ca pe-o jucărie în pod. Veţi vedea primul film din viaţă, începeţi, va să zică, o perioadă măreaţă. Na, că m-am emoţionat şi eu ca o femeie, cu toate că sunt frecat de multe spectacole şi matinee. Da, de astăzi, acces şi voi o să aveţi la umbrele de pe pereţi.

Aflaţi că filmul, acest domn, îşi are rădăcinile în somn. Originile lui se pierd, hăt, în depărtare, când primul om a adormit din picioare. El a început atunci să viseze fel de fel de cai verzi şi întâmplări breze. Când s-a trezit era jumătate somnoros, jumătate fericit. Parcă s-ar fi tras a doua oară dintr-o maimuţă net superioară. De atunci, printre brontozauri, suliţi şi săgeţi, care fac mare vaier, filmul plutea şi el în aer. Până când un scamator fără pereche şi-a fotografiat visul şi a doua zi l-a scos din cap pe o ureche. Aşa a apărut perioada filmului surdo-mut.

Pentru că personajele se mişcau ca nişte lemne şi se-nţelegeau prin semne  (Cum spuneam, filmul anterior era aşa-zisul film orb sau chior. Filmul nu numai că nu se auzea, dar nici nu se vedea. Veneau spectatorii la cinema şi pe ecran nu apărea cineva. Nu se vedea nimeni, cum să vă zic? Nu se vedea nimic. Dar niciunul nu îndrăznea a pleca, pentru că nu era niciodată sigur dacă s-a terminat ori ba. Până când venea portarul: „Mai duceţi-vă şi acasă, oameni buni, că n-aţi fi nebuni”).


Astăzi filmul a evoluat într-un aşa hal încât dacă e vorba în el despre un cal, nu numai că-l vezi, dar îl şi auzi şi nu mai trebuie ca tu în locul lui să nechezi. În viitor tehnica va face asemenea cotituri, încât se tinde să poţi să şi încaleci pe el şi să-l furi.

Ce se întâmplă în filme? Să facem acum lumină şi în această beznă legitimă. Aflaţi că e greu să spui dinainte despre ce e vorba, în cuvinte. Trebuie să vedeţi întâi filmul, măi prunci. Atunci şi nici atunci îi veţi vedea pe Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, zmei, fapte grozave, şapte pitici şi tot ce mai decurge de aici.

Iar când adormi la cinematograf niţel, înseamnă că vezi două filme în paralel. Unul cel de pe ecran, cu o acţiune cam plicticoasă, şi altul, visul tău, pe care ţi l-ai adus de-acasă. De aceea, pentru filmele proaste, directorii cinematografelor stau în dubiu dacă n-ar trebui să plăteşti un bilet dublu.

Dar care-o fi pricina de nu se mai stinge odată lumina? Ar trebui să înceapă matineul, în sfârşit, de-atâta istorie am răguşit. Gata, în faţa voastră primii iepuri urecheaţi fugăresc primii elefanţi. Nu vă tot foiţi pe scaune, ci fiţi şi voi mai emoţionaţi.
 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu