joi, 31 martie 2016

„Provocare la lectură” - în Jibou

.
În cadrul emisiunii „Provocare la lectură”, realizatoarea Florica Pop a vizitat şi biblioteca noastră. Emisiunea a fost difuzată miercuri, 30 martie a.c., la orele 19:00, pe postul Sălăjeanul TV:
 https://www.youtube.com/watch?v=xpDhEOT9Y04

sâmbătă, 5 martie 2016

Laleaua pestriță


de Iulia-Maria Longodor

Laleaua pestriță face parte din familia Liliaceae. Este o plantă erbacee, perenă, geofită, este una dintre cele mai gingașe și frumoase flori protejate prin lege. Se spune că laleaua pestriță a apărut cu sute de ani în urmă în grădina Șahului Persiei. O legendă frumoasă sugerează că laleaua pestriță ar fi fost descoperită în Antichitate de prințesa Daria, fiica lui Darius, împăratul Persiei. Daria a visat într-o noapte cum o tânără domniță i-a cerut flori de la palat pentru mama ei. Daria s-a făcut un  buchet cu toate minunățiile din grădină și în schimb i-a cerut o lalea pestriță. După câteva zile, în grădina palatului a apărut laleaua mult visată care s-a înmulțit repede, fiind dată în dar oaspeților de vază din țările străine .Această legendă a dat un alt nume popular pentru laleaua pestriță ,,Floarea de Șah”. 



Una dintre cele mai frumoase plante din flora țării noastre este laleaua pestriță. Această specie de lalea are importanță deosebită fiind plantă indicatoare, decorativă, medicinală, meliferă.

Aria de răspîndire este destul de întinsă, găsindu-se în Franța, Anglia, Danemarca, sudul Scandinaviei, sudul Europei și sudul Rusiei. În țara noastră este prezentă în zonele Banatului, Brașovului, Sucevei, Bucureștiului, tocmai pentru a preîntâmpina dispariţia acesteia a fost declarată monument al naturii și ocrotită de lege.
Alcătuirea botanică a acestei specii de flori are în componență un bulb sferic,o tulpină aeriană cu creștere dreaptă, este înaltă de 20-30 cm, având culoarea verde închis sau brună, fiind prevăzută cu 3-4 frunze. Vârful tulpinii poartă o singură floare, iar la baza petalelor are glande nectarifere.

Lunca unde se găseşte laleaua pestriță (Valea Sălajului) este o arie protejată de interes național ce cuprinde rezervația naturală de tip floristic și peisagistic situată în extremitatea nordică a județului Sălaj.

vineri, 4 martie 2016

Lalele pentru mami şi bunica

Activitatea din luna martie cu partenerii din clasa a II-a B (învăţător Ioan Peter) s-a axat pe frumoasa „prinţesă a primăverii”, cultivată în multe soiuri şi la grădina botanică. O varietate protejată numită florea de şah sau laleaua pestriţă creşte de la sine în luncile umede din judeţul Sălaj. Prof. Iulia Maria Longodor le-a citit copiilor povestea lui Kányádi Sándor, Laleaua cea tăcută, unde se explică de ce lalelele n-au aromă şi cum au apărut piticii de grădină. La final, copiii au împăturit lalele din hârtie, după diagrama de mai jos:
http://www.origami-fun.com/support-files/origami-tulip-print.pdf
Deoarece figurinele se umflă, se recomandă să se folosească o hârtie subţire şi trainică.






joi, 3 martie 2016

Laleaua cea tăcută



(repovestire după Kányádi Sándor – A néma tulipán
de Iulia-Maria Longodor)

Florile vorbesc prin mireasma lor.

A fost odată ca niciodată un grădinar, mărunt de statură, cu barba lungă şi  un fes roşu mare pe cap.    El a semănat o grădină în care a adunat toate florile pământului. Apoi a aşteptat primăvara. Gingaşele plante au înflorit, dar omul s-a îmbolnăvit, deoarece avea alergie la mirosurile puternice. O singură aromă nu-i făcea rău, mireasma de busuioc. Putea să stea toată ziua fără să strănute lângă busuioc. Când se apropia de trandafir, iasomie, liliac, grădinarul începea să strănute:
- Hapciu, hapciu, hapciu!...

De aceea, a decis să facă astfel încât toate florile să miroase a busuioc. Pentru că laleaua se vedea cel mai bine, a hotărât să înceapă cu ea. A absorbit cu o pompă uleiul volatil de busuioc şi i-a cerut florii să-şi deschidă petalele spre a o stropi cu noua aromă.

În vremea aceea laleaua era albă.

Floarea n-a spus nimic, ci a dat din căpşor în semn de negaţie. De ciudă, grădinarul s-a îngălbenit la faţă.
- Deschide-te să te parfumez, nu fii încăpăţânată! spuse omul supărat nevoie mare, mai să-şi smulgă barba. Lasă-mă să te parfumez!

Laleaua n-a zis nimic şi  nu şi-a deschis corola, ci s-a colorat în galben ca şi grădinarul.

- Lasă-mă să te înmiresmez! se mânie Statu-Palmă şi se roşi la faţă.
Laleaua s-a preschimbat şi ea în roşu, după chipul lui Moş Bărbiţă. Piticul a făcut ochii mari, faţa i-a  luat o tentă vineţie, prin urmare blânda şi tăcuta lalea şi-a transformat petalele în violet.

Stupefiat, grădinarul a  împietrit şi s-a metamorfozat într-un pitic de grădină. De atunci, îl vedem adesea printre straturile de flori din jurul caselor.

Iar laleaua  a rămas colorată viu, în multe feluri, dar fără miros.