Laleaua pestriță

de Iulia-Maria Longodor

Laleaua pestriță face parte din familia Liliaceae. Este o plantă erbacee, perenă, geofită, este una dintre cele mai gingașe și frumoase flori protejate prin lege. Se spune că laleaua pestriță a apărut cu sute de ani în urmă în grădina Șahului Persiei. O legendă frumoasă sugerează că laleaua pestriță ar fi fost descoperită în Antichitate de prințesa Daria, fiica lui Darius, împăratul Persiei. Daria a visat într-o noapte cum o tânără domniță i-a cerut flori de la palat pentru mama ei. Daria s-a făcut un  buchet cu toate minunățiile din grădină și în schimb i-a cerut o lalea pestriță. După câteva zile, în grădina palatului a apărut laleaua mult visată care s-a înmulțit repede, fiind dată în dar oaspeților de vază din țările străine .Această legendă a dat un alt nume popular pentru laleaua pestriță ,,Floarea de Șah”. 

Una dintre cele mai frumoase plante din flora țării noastre este laleaua pestriță. Această specie de lalea are importanță deosebită fiind plantă indicatoare, decorativă, medicinală, meliferă.

Aria de răspîndire este destul de întinsă, găsindu-se în Franța, Anglia, Danemarca, sudul Scandinaviei, sudul Europei și sudul Rusiei. În țara noastră este prezentă în zonele Banatului, Brașovului, Sucevei, Bucureștiului, tocmai pentru a preîntâmpina dispariţia acesteia a fost declarată monument al naturii și ocrotită de lege.

Alcătuirea botanică a acestei specii de flori are în componență un bulb sferic,o tulpină aeriană cu creștere dreaptă, este înaltă de 20-30 cm, având culoarea verde închis sau brună, fiind prevăzută cu 3-4 frunze. Vârful tulpinii poartă o singură floare, iar la baza petalelor are glande nectarifere.

Lunca unde se găseşte laleaua pestriță (Valea Sălajului) este o arie protejată de interes național ce cuprinde rezervația naturală de tip floristic și peisagistic situată în extremitatea nordică a județului Sălaj.