Despre depozitele subterane din Var

La Var (hu: Őrmező, câmp de pază), în cavernele de sub Golgotă, în Evul Mediu au fost depozitele de sare, am povestit despre ele în "Techergheli sălăjene", inclusiv scandalul cu vinul plutaşilor.
Iată un articol al lui Ion Ivănescu din "Jurnalul Sălajului" (5 noiembrie 2003), care nu trebuie luat foarte în serios, dar rămâne interesant sub aspectul "miturilor urbane" perpetuate.
Fotografia este din arhiva Virgiliu Pop. Aurel Teglaş povesteşte că tatăl său a fost unul din cei care au muncit la construcția galeriilor. A lucrat cu ing. Bogardi din Budapesta până la terminarea lucrărilor.

Cum se alege praful de bibliotecile de la sat

 

https://recorder.ro/cum-se-alege-praful-de-bibliotecile-de-la-sat/

„Oficial, în România sunt 1.877 de biblioteci comunale, dar nimeni nu știe câte mai sunt cu adevărat funcționale. Singurele instituții de cultură din mediul rural sunt privite de autorități ca un moft sau ca o povară cu care n-au niciun chef să-și mai bată capul.

Teoretic, statul român se îngrijește de soarta bibliotecilor comunale, iar în 2002 a adoptat o lege specială care le protejează. Aceasta spune că bibliotecile nu pot fi închise decât dacă se desființează localitatea însăși și obligă primarii să angajeze bibliotecari și să investească în achiziția de cărți și calculatoare.

În realitate, primarii sunt liberi să facă ce vor și cei mai mulți dintre ei încalcă legea fără ca cineva să-i sancționeze. În ultimii zece ani, s-au închis peste 700 de biblioteci comunale. Altele au fost lăsate în paragină și angajații obligați să îndeplinească alte sarcini din primărie. Asta în timp ce alte țări au transformat bibliotecile rurale în adevărate hub-uri unde tinerii de la sate au acces la cărți, la presă, la internet, dar și la programe de dezvoltare extra-școlare.”

Începutul anului şcolar la Şcoala „Lucian Blaga” din Jibou

 foto: Iulia-Maria Longodor

„Împăratul Traian în tradiţia romanică orală” de Ion Taloş

 

Noutate editorială:

„Împăratul Traian în tradiţia romanică orală” de Ion Taloş

 

 „După o jumătate de mileniu, trecând prin Forum Traiani, papa Grigore cel Mare (590-604), vede această scenă reprodusă pe un basorelief şi e foarte impresionat de gestul acestui «pagano virtuoso», cum avea să-l numească mai târziu Thomas de Aquino (1224-1274), căci, fiind nebotezat, sufletul lui Traian se găsea în Infern. Papa se retrage în biserica Sfântului Petru şi se roagă atât de fierbinte pentru eliberarea lui din chinurile veşnice, încât rugăciunea lui a fost ascultată. Papa pune să fie deshumat şi constată că limba lui era intactă – semn că el n-a rostit niciodată neadevăruri. Traian e botezat retroactiv, iar sufletul lui e ridicat la cer. E sarcina teologilor să analizeze dacă rugăciunile unui papă pot salva pe cineva de chinurile iadului.”