Petőfi Sándor - O seară acasă

O SEARĂ ACASĂ

Un pahar de vin cu tata;
Bea şi dânsul şi urează,
Bucuros de revedere,
Dumnezeu să-l aibă-n pază!

N-am mai dat de-un veac pe-acasă.
Că de-abia mai ţine minte,
Cât a-mbătrânit de-atuncea,
Câtă vreme-i. Doamne sfinte !

Ţinem sfat de una-alta,
După cum ne vin pe limbă,
Şi vorbim şi de teatru
Între altele, de pildă.

„Meseria" mea în ochi-i
E şi-acuma bârnă mare,
Nu i-a stins prejudecata
Lunga anilor cărare.

-- Ce nemernic e şi traiul
Care-l duceţi la teatru!
-- Cântece de felul ăsta
Ascult unul după altu’ --

-- Ştiu c-ai flămânzit, nu şagă,
Se cunoaşte după faţă;
Aş dori să văd odată,
Cum faci tumbe de paiaţă;

Eu i-ascult zâmbind părerea
De cunoscător de artă,
Căci să-i schimb părerea dârză,
Orice trudă e deşartă.

Mai apoi un cântec bachic
I-l rostii cu multă artă,
Bucurându-mă că dânsul
Râse zdravăn de-astă dată.

Dară el nu este mândru
Că-s poet, ba se mai teme
Că aceasta nu-i decât o
Sfântă pierdere de vreme.

Nu-i mirare! Se pricepe
Numai la măcelărie.
Pentru artă sau ştiinţă,
N-a făcut încă chelie.

Când apoi din băutură
N-a rămas un strop în cupă,
Eu m-aştern la scris de versuri,
El şi-aşterne de se culcă.

Dar atunci îmi pune mama
Întrebări nenumărate,
Până când să-i dau răspunsuri,
Îmi las scrisul la o parte.

Întrebările ei toate
Cine le mai pridideşte?
Fiecare dintre ele
Bucuria mi-o sporeşte,

Fiecare-i o oglindă,
Care-mi dovedeşte-anume
Că ea este cea mai bună
Dintre mamele din lume.


(Dunavecse, aprilie 1844)

Titlul original: Egy estém otthon
Traducere de Avram P. Todor (1899-1978)
Publicată în: Floarea Soarelui, nr. 3-6 / martie-iunie 1928, pag. 63.

Bicentenarul Petőfi (Ioniţă Scipione Bădescu)

 Ioniţă Scipione Bădescu este amintit mai mult datorită prieteniei cu Eminescu, dar o răsfoire a revistei „Familia” din vremea monarhiei dualiste va revela o sumedenie de texte. În ceea ce îl priveşte pe Petőfi, literatul i-a tradus „rapsodia” „Az őrűlt” în româneşte, pe când termina liceul din Beiuş (1867) şi a declamat-o la diferite serbări şi reprezentaţii artistice. Informaţia că textul s-a găsi în „Albina Pindului” din 16/30 iunie 1869 este parţial eronată, deoarece apare doar pomenită ca un punct din activitatea Cercului literar „Orientul”. Se pare că traducerea s-ar găsi în volumul de debut, „Poesii originali” (Tipografia Noseda, Pesta, 1868), dar căutările noastre n-au regăsit niciun exemplar. Ca urmare, traducerea nu apare nici în bibliografia „Petőfi în literatura română (1849-1973)” de Dorothea Sasu-Zimmerman (Editura Kriterion, Bucureşti, 1980). „Nebunul” a mai fost tradus ca „Exaltatul”, „Smintitul” etc.

Bicentenarul Petőfi (înregistrarea naşterii)

 

S-a născut într-o familie modestă: tatăl său, Petrovics István (n. 15 august 1791 - d. 21 martie 1849), era un meșter măcelar de origine sârbă din comitatul Nitra, iar mama sa, Hrúz Mária (n. 26 august 1791 - d. 17 mai 1849), era de origine burgheză slovacă din Kecskemét. Sándor Petőfi a fost botezat în biserica luterană din Kiskőrös.