joi, 27 iulie 2017

Vernisajul expoziţiei „Hortus closus”

.
Tema taberei de creaţie plastică de la grădina botanică din acest an a fost „Grădina închisă”. Lucrările au fost expuse în grajdul castelului Wesselényi . Iată câteva instantanee de la vernisaj.









sâmbătă, 22 iulie 2017

Tuaregi (semne de carte)

.


Tuaregii sunt un neam nomad care trăieşte în mai multe state din Deşertul Sahara. Spre deosebire de arabi, bărbaţii poartă văl, iar femeile îşi arată chipul. Se îmbracă în haine mnierăie. A scris despre ei ambasadorul şi exploratorul Nicolae Coman, fost director al Grădinii Botanice Jibou:

Pe lângă populaţiile negroide, care fac parte din ramura vestică a marii familii de popoare bantu, trăiesc aici tuaregi, coborâţi din nisipurile fierbinţi ale Saharei. Poartă turbane albastre şi, mai rar, albe. Au bărbi împinse înainte, nas acvilin şi ochi cu priviri scrutătoare. Din câte am observat, trăiesc în grupuri destul de izolate, amestecându-se prea puţin cu populaţiile negroide. (De la Atlantic la Oceanul Indian).

Semnele de carte de mai sus sunt în stilul figurinelor David Petty. Am creat modelul pornind de la Arborebărbos din seria Tolkien - Stăpânul Inelelor. Sunt posibile mai multe variaţii ale îmbrăcămintei.

miercuri, 12 iulie 2017

Curiozităţi din anii '70

.
Anul acesta, expoziţia de cartofilie dedicată Zilei Naţionale a Franţei cuprinde şi nişte exponate surprinzătoare. În colecţia „Victor Pop”, am găsit câteva cărţi poştale ilustrate cu imagini ale Muzeului Louvre şi ale Podului Alexandru al III-lea (ţarul Rusiei) tipărite la... Moscova, în anii '70, mărturie a unei tentative de apropiere diplomatică şi culturală din perioada Războiului Rece.









miercuri, 5 iulie 2017

luni, 3 iulie 2017

Nestor Urechia tradus în franceză

.
Nestor Urechia este cunoscut mai ales pentru basmele cuprinse în „Zânele din Valea Cerbului”, dar a scris multe alte cărţi pentru copii, cu subiecte din lumea florilor sau a gâzelor. Traducătoarea Gabrielle Danoux a ales să tălmăcească notele de călătorie din „În Bucegi”, o carte dedicată de autor „memoriei scumpei mele soții Aimee, care din franceză devenise româncă, nu numai cu numele, ci și cu sufletul, căci știa să prețuiască cuvântul, pământul și neamul românesc”. După cele patru ediţii de la începutul secolului XX, iat-o acum pe cea de-a cincea.