Cum se alege praful de bibliotecile de la sat

 

https://recorder.ro/cum-se-alege-praful-de-bibliotecile-de-la-sat/

„Oficial, în România sunt 1.877 de biblioteci comunale, dar nimeni nu știe câte mai sunt cu adevărat funcționale. Singurele instituții de cultură din mediul rural sunt privite de autorități ca un moft sau ca o povară cu care n-au niciun chef să-și mai bată capul.

Teoretic, statul român se îngrijește de soarta bibliotecilor comunale, iar în 2002 a adoptat o lege specială care le protejează. Aceasta spune că bibliotecile nu pot fi închise decât dacă se desființează localitatea însăși și obligă primarii să angajeze bibliotecari și să investească în achiziția de cărți și calculatoare.

În realitate, primarii sunt liberi să facă ce vor și cei mai mulți dintre ei încalcă legea fără ca cineva să-i sancționeze. În ultimii zece ani, s-au închis peste 700 de biblioteci comunale. Altele au fost lăsate în paragină și angajații obligați să îndeplinească alte sarcini din primărie. Asta în timp ce alte țări au transformat bibliotecile rurale în adevărate hub-uri unde tinerii de la sate au acces la cărți, la presă, la internet, dar și la programe de dezvoltare extra-școlare.”

Întâlnire „Caiete Silvane” la Creaca

.
Fotografii de Iulia-Maria Longodor:

Noi cărţi de Traian Ience

.
Am primit ca donaţii din partea domnului Augustin Govor ultimele cărţi publicate de învăţătorul Traian Ience din Creaca. Primele două exemplifică concret felul cum s-a dezvoltat învăţământul sălăjean în răstimpul ultimelor două secole, realizând o frescă vie a diferitelor epoci, cu metehnele caracteristice cu tot. Felicitări pentru idee!

Cărţi de Traian Ience

.
De parcă ar fi răspuns unor cereri tot mai numeroase de carte despre Valea Agrijului şi Valea Someşului, Traian Ience a dedicat mai multe volume studiului istoriei şi graiului local, pe care le-a dăruit bibliotecii noastre. Îi mulţumim şi vă invităm să le consultaţi!

Jibăul în raportul medicului militar din 1925

Am citit în gazeta „Cultura poporului” din 7 mai 1925 raportul căpitanului Dr. Odiseu Apostol, însărcinat cu recrutarea tineretului apt de serviciu militar, unde sunt descrise succint populaţia şi condiţiile de trai în Jibou.

8—10 Martie 1925

Iarna, zăpada, frig şi noroi în Jibou.

Jibou, comună cu multă populaţie ungurească din judeţul Sălaj, la 26 km. de Zalău. E ridicat pe malul Someşului şi e reşedinţa plăşii Jibou. Are 2077 locuitori unguri, 539 români şi 869 evrei în 537 case. Pretura, judecătoria, percepţia, primăria, poşta, jandarmeria, gara şi numele străzilor arată vizitatorului ca suntem în România întregită. Comuna e o îngrămădire de case vechi, mici şi nouă, moderne, printre cari şi un otel construit probabil pentru un spital sau pentru atunci când va fi Jibou capitală de judeţ, o stradă lungă noroioasă, o piaţă tristă triunghiulară, multe prăvălii jidoveşti, 3 biserici creştine, o sinagogă, o fabrică de spirt, o gară tare departe aşezată, şcoală, cu o viaţă socială românească invizibilă, cu lipsă de interes din partea inteligenţei româneşti faţă de nevoia de a se construi o biserică românească.

În cimitirul românesc se află monumentul eroului naţional, sergentul llie Popa din Reg. 15 Răsboeni, mort la Ţigani din Sălaj la 20 Ianuarie 1919, ridicat prin îngrijirea primpretorului Dr. Aurel Hetco.

În Jibou, cât am stat, am avut ocaziunea să examinez medical îndeosebi vreo 330 români, tineri născuţi In 1904 şi iată ce rezultate arn cules:
1.  Sunt mai curaţi ca cei examinaţi în plasa Zalău.
2.  Sunt mai voinici.
3.  Talia maximă a fost 182  cm. în secretariatul Creaca. Talia minimă 140 cm. în Cuceu.
Perimetrul toracic maxim 98 cm. în Jibou, iar cel minimum 71 cm. în Napradea.
4.  Am găsit 8 cu sifilis, 1 cu trahom, 1 guşe şi vreo 4 cu râe. Foarte mulţi debili  şi  cu afecţiuni  incipilute de tuberculoză,  în  special  cei căsătoriţi de curând.
5.  161 analfabeţi.
6.  Uzează mult de alcool.
Românaşii au venit cu lăutari, cu drapel şi cântând la recrutare.

DR. APOSTOL