Caii verzi în literatură (1)

„În vreme ce împuternicitul roman propunea să se recurgă la mijlocitori luaţi din rîndurile aliaţilor şi prietenilor comuni, cel samnit îi răspunse: Ce tot umblăm noi după cai verzi pe pereţi?” (Titus  Livius - Ab urbe condita 8.XXIII)

„Ia păziţi-vă mai bine treaba şi nu-mi tot spuneţi cai verzi pe pereţi, că eu sunt Stan Păţitul!” (Ion Creangă - Povestea lui Stan Păţitul)

„În loc să umbli cu ochii după cai verzi pe pereţi, în timp ce eu îmi scuip plămânii, ai face mai bine să-ţi destupi urechile.” (Eugen Ionescu - Lecţia)

„Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe pereţi; dar să lucrez...?” (Mihai Eminescu - Cezara)

„Şi le povesteau câte în lună şi în soare, câţi cai verzi pe pereţi toţi, c-un cuvânt câte prăpăstii toate. Cum să nu-i ameţească?” (Mihai Eminescu - Bătrânii şi tinerii)

„De câte ori nu l-am făcut de zi întăi april să alerge după cai verzi pe pereţi, spunându-i minciuni care umblau în picioare.” (Nicolae Gane - Agatocle Leuştean)

„Ce Vlad Ţepeş, ce oameni serioşi sunt ăia care văd vaci tricolore şi draci bălţaţi, cai verzi pe pereţi?” (Rodica Ojog-Braşoveanu - Un blestem cu domiciliul stabil)

„Nu pot, ţi-o spun sincer, ce-o să zică ăla, visezi cai verzi pe pereţi, nene?” (Marin Preda - Moromeţii 2)