Ladislau Daradici este prozator, poet şi critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor. Debutează în 1992 în Luceafărul, iar editorial în 2000, cu volumul de proză fantastică „Întâlnire cu cei care am fost”. Alte volume de proză: „Înaripatele din vis” (2005); „Maria, viaţa ta e o flacără... „(2010); „Povestiri” (2011), „Călăuzitorul de suflete” (2014). Publică o carte de poeme („Cocostârcii Domnului”, 2000 şi trei de critică literară. Obţine o serie de distincţii, inclusiv premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Maria, viaţa ta e o flacără... „(2011), precum şi Trofeul Arthur, pentru romanul „Să fii păstor la mieii-apelor” (2014). Prezent în antologii, este inclus şi în „Cele mai frumoase proze ale anului” (Editura ADENIUM, 2014).
În cadrul Târgului Internaţional de Carte GAUDEAMUS au fost lansate şi două volume ale profesorului Ladislau Daradici: o carte de critică literară, intitulată „Candoare şi exil în poezia şi proza Sânzianei Batişte” (ediţia a II-a, revăzută şi completată), respectiv, romanul „Oraşul sufletelor sfărâmate”, despre care autorul mărturiseşte în „Precizări ale autorului (Un fel de postfaţă):
„Scris în toamna anului 2013, definitivat în 2015, romanul este povestea lacului Cinciş, a oraşului Hunedoara şi a locuitorilor săi. Este un roman al căutării, al recuperării sinelui de către doi adulţi însinguraţi, prinşi într-o încrâncenare aproape imposibilă de a salva vieţi. Paradoxal, până la un anumit punct, ceea ce izbutesc să facă pentru alţii, nu reuşesc şi pentru ei înşişi. [...]Povestea satelor, bisericilor şi cimitirelor de pe fundul lacului este reală, o serie de alte aspecte sensibile ţinând însă de fantastic. [...] Elementele de fantastic sunt neostentative, romanul fiind mai degrabă un poem existenţial care se înscrie sub semnul putinţei de a visa, al durerii, dar şi al frumuseţii noastre sufleteşti. Timp cât l-am scris, am respirat prin el. respirat prin el; e o rostire sinceră în simplitate şi care spune poate mai mult decât ar fi fost permis despre autorul ei.”
