.
INTERIOR
.
Emil Brumaru
.
Sunt încăperi în care aşteptarea
Se sparge-n ţăndări crude ca o vază
Din solniţe, îndrăgostită, sarea
Să ne atace sufletul visează.
.
Ce gânduri stranii iau atunci fiinţă!
În farfurii, trântite moi pe spate,
Piersice roz au pleoapele umflate
De somn ca de o tainică dorinţă.
.
Şi-n după-amiezi suave, cu suspin,
Când geamurile-s bălţi de apă dulce
Şi tocătoarele de carne toacă lin,
Miresme-alături vin să ni se culce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu