Ioniţă Scipione Bădescu este amintit mai mult datorită prieteniei cu Eminescu, dar o răsfoire a revistei „Familia” din vremea monarhiei dualiste va revela o sumedenie de texte. În ceea ce îl priveşte pe Petőfi, literatul i-a tradus „rapsodia” „Az őrűlt” în româneşte, pe când termina liceul din Beiuş (1867) şi a declamat-o la diferite serbări şi reprezentaţii artistice. Informaţia că textul s-a găsi în „Albina Pindului” din 16/30 iunie 1869 este parţial eronată, deoarece apare doar pomenită ca un punct din activitatea Cercului literar „Orientul”. Se pare că traducerea s-ar găsi în volumul de debut, „Poesii originali” (Tipografia Noseda, Pesta, 1868), dar căutările noastre n-au regăsit niciun exemplar. Ca urmare, traducerea nu apare nici în bibliografia „Petőfi în literatura română (1849-1973)” de Dorothea Sasu-Zimmerman (Editura Kriterion, Bucureşti, 1980). „Nebunul” a mai fost tradus ca „Exaltatul”, „Smintitul” etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu