.
LAS LIRA
Las lira. Să se odihnească.
Nu-mi ceară nimeni azi vreun cânt.
Azi nu mai sunt cel de-altădată,
Tot ce-a fost bun s-a dus pe vânt.
Se stinge focul meu, mocnit,
Ca focul putredelor beţe.
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
Alt cer deasupra mea râdea,
Alt strai înveşmânta pământul,
Şi răsuna de cântec codrul,
Când buzele-mi porniră-şi cântul;
Iar vântul serii-a-nmărmurit
Şi-n luncă florile semeţe.
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
Eu n-am cântat de unul singur,
La-ntreceri struna-mi s-a aprins.
Ochi prieteneşti, cu duioşie,
Spre lira mea cătau-nadins.
Alt foc, din focul meu stârnit,
Zbucnea cu flăcări mai măreţe.
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
Cântam speranţa-n viitor,
Plângând trecutul de urgie,
Şi-n jurul patriei am scris
A gloriei lumină vie.
O frunză, orice cânt şoptit,
Fu în cununa-i, s-o răsfeţe.
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
O, slava parcă ne-o vedem
Arzând înalt peste morminte;
Visam că ţară şi popor
În veci de veci ne-or ţine minte;
Că, glorie dacă-am râvnit,
Al laurilor mare preţ e.
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
Acum, ce eşti, sărmane-mi cânt?
Un duh pribeag de biete coarde,
Ce, ca stafia-n ţintirim,
Mai rătăceşte după moarte?
Ori giulgi brodat şi înflorit,
Ori strigăte-n pustii, răzleţe?
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
Las lira. Chiar de-mi vine greu.
Pe cine-l mai încântă cântul?
Pe cine-l mai încântă floarea
Pe care-a scuturat-o vântul?
Când lujerul s-a prăbuşit
Şi floarea-i gata să îngheţe.
De ce te-ai stins, unde-ai pierit,
O, scumpă tinereţe?
(19 martie 1850)
Traducere de Haralambie Grămescu (1957)
.
